Localitatea  Badicul Moldovenesc este atestată în documente în anul 1740. Primii locuitori, care s-au stornicit cu traiul în acest loc au fost crescătorii de oi. Locul era adăpostit bine de dealurile ce-l înconjoară, ferit de ochii răi ai duşmanilor. Pădurea din preajma satului le oferea păşuni bogate, iarna îi încălzea, vara îi umbrea, iar la nevoie sub poala ei se ascundeau de ochii celor ce strîngeau biruri. La un boier se afla în slujbă doi fraţi, o fată şi un băiat.

     Odată în apropiere de locul unde păşteau turma de oi, trecea o ceată de turci, care au observat şi păstorii. S-au furişatpe lîngă turmă, au înhăţat fata şi au luat-o la goană. Fata striga ca din gură de şarpe Bădică, Bădică scapă-mă!!! Nu departe se afla un moş, care a fost martor celor întîmplate şi a povestit oamenilor.

     Aşa a luat naştere legenda despre originea denumirii satului Badicul. În majoritate, locuitorii satului erau moldoveni, astfel la denumirea de Badicul s-a adăugat denumirea de Moldovenesc. Astfel satul a început să se numească Badicul Moldovenesc.